Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru țâșnitură

ȚÂȘNITÚRĂ, țâșnituri, s. f. Faptul de a țâșni; (concr.) ceea ce a țâșnit de undeva. – Țâșni + suf. -tură.
ȚÂȘNITÚRĂ, țâșnituri, s. f. Faptul de a țâșni: (concr.) ceea ce a țâșnit de undeva. – Țâșni + suf. -tură.
ȚÎȘNITÚRĂ, țîșnituri, s. f. Faptul de a țîșni; ceea ce a țîșnit de undeva. Am zărit două țîșnituri de fum una după alta... Pe loc a tăcut mitraliera. MIRONESCU, S. A. 121.
țâșnitúră s. f., g.-d. art. țâșnitúrii; pl. țâșnitúri
țâșnitúră s. f., g.-d. art. țâșnitúrii; pl. țâșnitúri
ȚÂȘNITÚRĂ s. jet. (O ~ de apă.)
ȚÂȘNITÚRĂ ~i f. 1) v. a ȚÂȘNI. 2) Cantitate de lichid sau de gaz care țâșnește cu presiune dintr-un orificiu; jet. /a țâșni + suf. ~tură
țîșnitúră f., pl. ĭ. Felu de a țîșni: țîșnitura uneĭ sonde petrolifere.
ȚÎȘNITU s. jet. (O ~ de apă.)

țâșnitură dex online | sinonim

țâșnitură definitie

Intrare: țâșnitură
țâșnitură substantiv feminin