Dicționare ale limbii române

2 intrări

3 definiții pentru Țințari

țințár s. m., pl. țințári
Armâni pl. adică Români, numele național al Românilor din Tesalia, Epir, Albania de mijloc și Macedonia, numiți și Țințari, iar de Greci Cuțo-Vlahi. – Datele statistice asupra lor variază dela 200.000 la 800.000 de suflete; ei sunt nomazi (păstori) și stabili (agricultori și negustori). Graiul lor e un dialect al limbei române.
Țințari m. pl. numele dat Românilor din Macedonia, din cauza rostirii sibilante a sunetelor palatale: cinci s’aude la ei ca ținți.

Țințari dex online | sinonim

Țințari definitie

Intrare: țințar
țințar substantiv masculin
Intrare: Țințari
Țințari