Dicționare ale limbii române

23 definiții pentru Țap

ȚAP, țapi, s. m. 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre și al căprioarei. ◊ Țap ispășitor = a) (în Vechiul Testament) țap (1) pe care marele preot îl încărca la sărbătoarea ispășirii cu toate păcatele neamului lui Israel și care era apoi alungat în deșert; b) fig. persoană asupra căreia se aruncă vina pentru greșelile altora. ◊ Expr. A sta ca un țap logodit = a sta țeapăn, prostit, aiurit. 2. Pahar special de bere, cu toartă, având capacitatea de 300 ml; conținutul unui astfel de pahar. 3. (Art.) Numele unei constelații în care intră Soarele la solstițiul de iarnă. – Cf. alb. cap, cjap, sb. cap.
ȚAP, țapi, s. m. 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre și al căprioarei. ◊ Țap ispășitor = a) (în Biblie) țap (1) pe care marele preot îl încărca la sărbătorirea ispășirii cu toate păcatele neamului lui Israel și care era apoi alungat în deșert; b) fig. persoană asupra căreia se aruncă vina pentru greșelile altora. ◊ Expr. A sta ca un țap logodit = a sta țeapăn, prostit, aiurit. 2. Pahar special de bere, cu toartă, având capacitatea de 300 ml; conținutul unui astfel de pahar. 3. (Art.) Numele unei constelații în care intră Soarele la solstițiul de iarnă. – Cf. alb. cap, cjap, scr. cap.
ȚAP, țapi, s. m. 1. Masculul caprei. ◊ Expr. (A sta) ca un țap logodit = (a fi sau a sta) țeapăn, prostit, aiurit. Ce te uiți așa la mine, ca un țap logodit? Poate-i fi amorezat. SADOVEANU, P. S. 83. Și tu? Ce stai ca un țap logodit? DELAVRANCEA, O. II 12. Țap ispășitor v. ispășitor. ◊ Compuse: țap-roșu = masculul căprioarei; căprior; țap-negru = masculul caprei-negre. 2. Pahar special de bere, cu o toartă, avînd o capacitate de 300 ml; conținutul unui astfel de pahar. 3. Numele unei constelații (între săgetător și vărsător).
țap s. m., pl. țapi
țap-négru (masculul caprei-negre) (-ne-gru) s. m., pl. țapi-négri
țap-róșu (masculul căprioarei) s. m., pl. țapi-róșii
țap (animal, pahar) s. m., pl. țapi
țap-négru (specia sălbatică) s. m. (sil. -gru), pl. țapi-négri
țap-róșu (specia sălbatică) s. m., pl. țapi-róșii
BARBA-ȚÁPULUI s. v. barba-popii.
ȚAP s. v. căprior, ichi.
țap (-pi), s. m.1. Masculul caprei. – 2. Constelația Capricornului. – 3. Vas pentru bere. – 4. (Mold.) Unul din arșicele mai grele. – 5. Poreclă dată grecilor. – 6. (Arg.) Popă. – Mr. cap. Origine obscură. Dintre multele ipoteze care s-au emis în jurul acestui cuvînt, cea mai probabilă pare să fie cea de creație expresivă (REW 9599; Pedersen, Z. vergl. Sprachwiss., XXXVI, 347), poate anterioară rom. Cf. Copus gloss. lat., V, 503, 27: „Hircus caper zappu dicitur” și dalm. zapo, alb. škjap, cap (Bartoli, II, 258; Capidan, Raporturile, 551; Graur, Rom., LVI, 265; Rohlfs, Differenzierung, 67). Totuși, der. directă a rom. pornind de la ilirică este dificilă fonetic; mai probabil nu este vorba de o continuare directă a cuvîntului moștenit, ci de o creație nouă, bazată pe aceleași intenții expresive. În ce privește această intenție, se consideră îndeobște că este vorba de o dezmierdare pentru a chema un animal, germ. Lockruf. Mai sigur ar trebuie să se pornească de la ideea de „ascuțit, țuguiat”, ca în „țeapă”, a cărei familie expresivă ține de „țap”. Acest nume a trebuit apoi să însemne „(animal cu) coarne lungi”, cf. it. zappa „tîrnăcop”. Celelalte ipoteze sînt mai puțin sigure; din sl. capŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 429); din alb. tšap (Meyer, 387; Pascu, II, 223; Berneker, 121; cf. Philippide, II, 738), din iranianul čapis (Roswadowski, Mitt. Inst. Wien, 278; Vasmer, Grekoslaw. Etym., III, 222; Roswadowski, R. Études sl., II, 109; Densusianu, GS, I, 242). Sensul 3 este traducerea modernă a germ. Bock. Cf. și Rohlfs, ZRPh., XLV, 664; Rosetti, II, 123; Pușcariu, Lr., 180. Cuvîntul a trecut din rom. la limbile cu care a avut contact: alb. ts(i)ap, (t)skjap, ngr. τσάπος, sb., cr., slov., ceh., pol., rut., ucr., rus. cap, mag. cáp (Berneker 121; Vasmer, III, 281; Edelspacher 11). cf. țeapă.
ȚAP1 ~i m. 1) Mascul al caprei. ◊ A sta (sau a ședea) ca un ~ logodit a sta (sau a ședea) prostit, zăpăcit, dezorientat. ~ ispășitor persoană care este trasă la răspundere pentru greșelile altora. 2) art. Constelație în care intră Soarele la solstițiul de iarnă. /Cuv. autoht.
ȚAP2 ~uri n. 1) Cană de sticlă (cu o capacitate de 300 ml) din care se bea bere. 2) Conținutul unei astfel de căni. /Cuv. autoht.
țap m. 1. Zool. mamifer rumegător, cu coarne, bărbos și sprinten, fără ghinduri la copite; 2. fig. țapul păcatelor, țapul ispășitor, om asupra căruia saruncă greșelile celorlalți; 3. fam. bătrân desfrânat: auzi, țapul! AL. [Albanez (gheg) ȚAP].
țap m. (rudă cu pers. čapis, țap. D. rom. vine alb. tsap, ceh. pol. rut. cap, ung. cáp). Masculu capreĭ. A jupui țapĭ, a vărsa, a vomita. Fig. Om desfrînat. Arșic mare (ichĭ). Pahar de bere mijlociŭ (după germ. Bockbier, bere de a fabricantuluĭ Bock = Țapu din München): doĭ țapĭ saŭ doŭă țapurĭ (cp. cu cocoș, pl. cocoașe, la pușcă). Țap ispășitor saŭ emisar, un țap pe care Jidaniĭ la sărbătoarea ispășiriĭ, îl alungaŭ în deșert după ce marele preut, afurisindu-l, îl încărcase cu toate păcatele poporuluĭ. Jidaniĭ îl numeaŭ azazel, adică „trimes alungat”. Cuvîntu țap ispășitor a devenit proverbial p. a însemna un om asupra căruĭa cad păcatele altora și care e acuzat de nenorocirĭ de care el nu e vinovat. V. arete și sabat 2.
barba-țapului s. v. BARBA-POPII.
țap s. v. CĂPRIOR. ICHI.
POIANA ȚAPULUI, localitate componentă a orașului Bușteni (jud. Prahova), situată pe valea Prahovei, la poalele m-ților Bucegi, la 800-880 m alt. Stație de c. f. Stațiune climaterică și de odihnă, cu climat submontan, cu aer curat, lipsit de praf și alergeni, recomandată pentru tratarea nevrozelor astenice, a unor stări de debilitate, de surmenaj fizic și intelectual. Așezarea a fost întemeiată în 1830. Biserică (sec. 19).
ȚAP subst. 1. – mold., 1572 (Glos); -u, A., ar. (HI IX 144); ard. (17 A V 333); -ul (Sd X). 2. Țăp/ea (Vr); -eani s. (Glos); -ești s. (Ștef). 3. Țapeș, mold.; Țăpeșe (17 B I 499). 4. Țapelea, Mirea, olt. (Băilești).
țap, țapi s. m. 1. bărbat care poartă cioc, barbă. 2. (deț.) denunțător.
țap negru expr. (intl.) judecător.
țap roșu expr. (intl.) procuror.

Țap dex online | sinonim

Țap definitie

Intrare: țap
țap admite vocativul substantiv masculin
Intrare: Țap
Țap
Intrare: țap-roșu
țap-roșu substantiv masculin
Intrare: țap-negru
țap-negru substantiv masculin
  • silabisire: țap-ne-gru
Intrare: barba-țapului
barba-țapului substantiv feminin articulat (numai) singular