ȘVĂBÉSC, -EÁSCĂ, șvăbești, adj. Care aparține șvabilor2; în dialectul șvăbesc. – Șvab2 + suf. -esc.

ȘVĂBÉSC, -EÁSCĂ, șvăbești, adj. Care aparține șvabilor2; în dialectul șvăbesc. – Șvab2 + suf. -esc.

ȘVĂBÉSC, -EÁSCĂ, șvăbești, adj. Al șvabilor2, de șvab O! Sadagură, Sadagură?... Unde sînt mulțămirile ce cuprinzi în sînul tău?.. Unde-s chiflele? Unde-i berea? Dar valțurile tale cele șvăbești? ALECSANDRI, T. 100.

șvăbésc adj. m., f. șvăbeáscă; pl. m. și f. șvăbéști

șvăbésc adj. m., f. șvăbeáscă; pl. m. și f. șvăbéști

ȘVĂBÉSC adj. șvab. (Dialectul ~.)

ȘVĂBÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru șvabi. /șvab + suf. ~esc

ȘVĂBESC adj. șvab. (Dialectul ~.)