Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru șuviță

ȘUVÍȚĂ, șuvițe, s. f. 1. Smoc de fire de păr, de lână etc. 2. Fâșie lungă și îngustă dintr-un material, dintr-un aliment, dintr-o suprafață. 3. Pârâiaș, fir de apă, de lichid. – Cf. bg. ševica.
ȘUVÍȚĂ, șuvițe, s. f. 1. Smoc de fire de păr, de lână etc. 2. Fâșie lungă și îngustă dintr-un material, dintr-un aliment, dintr-o suprafață. 3. Pârâiaș, fir de apă, de lichid. – Cf. bg. ševica.
ȘUVÍȚĂ, șuvițe, s. f. 1. Smoc de fire de păr. Citea cu vocea-i limpede și-și ferea din cînd în cînd de pe frunte șuvițele negre de păr. SADOVEANU, F. 133. Barba lui căruntă ce se prelingea spre pămînt în lungi și plîngătoare șuvițe de lină încîlcită. HOGAȘ, M. N. 134. Din cînd în cînd își da la o parte o șuviță de păr, care-i cădea pe frunte. VLAHUȚĂ, O. A. 192. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd materia respectivă) Fîșie lungă și îngustă. O șuviță de apă, limpede și rece, a cărei repede curgere în lungul, bradului nu se oprește o singură clipă. BOGZA, C. O. 84. Pe șuvița aceasta de pămînt... a fost zidită mîndra cetate. BART, S. M. 21. Șuvițe tainice de ape Spre peșteri drum de ani străbat. CERNA, P. 33. ◊ Fig. Felinarul arunca șuvițe galbene de lumină. VORNIC, P. 207. Norii s-au dus pieziș spre valea Bistriței în fumegări și șuvițe. SADOVEANU, O. VIII 252. O șuviță supțire de fum mai tremura prin porumb ca o ruptură de văl. SANDU-ALDEA, U. P. 21.
șuvíță s. f., g.-d. art. șuvíței; pl. șuvíțe
șuvíță s. f., g.-d. art. șuvíței; pl. șuvíțe
ȘUVÍȚĂ s. 1. (pop.) viță, (reg.) vițioan, (prin Olt.) vârstă. (O ~ de păr.) 2. fâșie, (Mold.) șușăniță. (O ~ de piele, de pământ etc.)
ȘUVÍȚĂ ~e f. l) Smoc de păr, lână etc. 2) Porțiune lungă și îngustă de stofă, de teren etc.; fâșie. 3) Dungă subțire de lichid, fum etc. /<bulg. ševica
șuviță f. 1. fășie îngustă și lungă: șuviță de pământ; 2. viță de păr. [Cf. bulg. ȘEVIȚA, altiță].
șuvíță f., pl. e (bg. ševica, altiță). Grupă de maĭ multe fire de păr din cap saŭ de lînă. Fășiĭ lungĭ de petică p. a face coadă de zmeŭ saŭ țoale de așternut pe jos.
ȘUVIȚĂ s. 1. (pop.) viță, (reg.) vițioan, (prin Olt.) vîrstă. (O ~ de păr.) 2. fîșie, (Mold.) șușăniță. (O ~ de piele, de pămînt etc.)

șuviță dex online | sinonim

șuviță definitie

Intrare: șuviță
șuviță substantiv feminin