ȘUTÉR s. m. v. șutor.

ȘUTÓR, șutori, s. m. Sportiv care șutează. [Var.: șutér s. m.] – Din fr. shooteur.

ȘUTÉR, șuteri, s. m. Sportiv care șutează. [Var.: șutór s. m.] – Din fr. shooteur.

ȘUTÓR s. m. v. șuter.

!șutór (rar) s. m., pl. șutóri

șutér s. m., pl. șutéri

ȘUTÉR s.m. (Rar) Jucător care șutează. [Var. șutor s.m. / < engl. shooter].

ȘUTÓR s.m. v. șuter.

ȘUTÉR s. m. sportiv care șutează. (< engl. shooter)

ȘUTÉR ~i m. rar Sportiv specializat în șuturi. /<fr. shooteur

șutér s. m. (sport) Sportiv care șutează bine la poartă ◊ „Un șuteur care vine din spate, M.” I.B. 28 II 84 p. 3. ◊ „[...] eficiența în atac a șuterilor [...]” R.l. 13 VIII 84 p. 5 [scris și șuteur] (din engl. shooter, fr. shooteur; DEX, DN3)