Dicționare ale limbii române

2 intrări

5 definiții pentru șutilit

ȘUTILÍ vb. v. ademeni, amăgi, flata, încânta, înșela, linguși, măguli, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.
șutilí (-lésc, -ít), vb. – A linguși, a se băga pe sub pielea cuiva. – Var. șuteli, șutuli. Origine incertă este cuvîntul înv. (sec. XVI), care se mai folosește încă; pare der. din sl. šutiti „a glumi”, cf. ceh. šutiti „a glumi”, rus. šutitĭ, cu suf. expresiv -li (cf. șotie). Legătura semantică este evidentă, cf. burla „glumă” și „înșelare”, chanza „glumă” și „viclenie” etc. Rezultatul inițial trebuie să fie șuti, după cum se vede din der. șuteală, s. f. (lingușeală, înșelătorie față de), șutilitură, s. f. (înv., lingușeală, periere). Dacă această ipoteză este exactă, atunci șuti, vb. (a fura) cuvînt de Arg., nu poate fi decît același termen; explicația prin intermediul țig. šau-, participiul šuto „a pune” (Graur 109; Vasiliu, GS, VII, 127; Juilland 177) nu pare suficientă și oricum nu l-ar explica pe Coresi. – Der. șuț, s. m. (hoț); șuteală, s. f. (furt); șutitor, s. m. (hoț).
șutilí, șutilésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a măguli, a linguși; a amăgi; a înșela (cu promisiuni). 2. A mângâia, a dezmierda.
șutelésc și -ilésc (vechĭ) și șutulésc v. tr. (d. șuteală. Cp. și cu ung. sotulni, a tescui, satulni, a stoarce). Amăgesc. V. măglisesc.
șutili vb. v. ADEMENI. AMĂGI. FLATA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. LINGUȘI. MĂGULI. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

șutilit dex online | sinonim

șutilit definitie

Intrare: șutili
șutili verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: șutilit
șutilit participiu