ȘUTEÁLĂ s. v. furat, furătură, furt, hoție, pungășeală, pungășie.

șuteálă f., pl. elĭ, vechĭ ele (d. a *șuti, rus. šutitĭ, a glumi; bg. šutĭy se, a-șĭ bate joc). Vechĭ. Amăgire, înșelăcĭune. V. șoșcală.

șutelésc și -ilésc (vechĭ) și șutulésc v. tr. (d. șuteală. Cp. și cu ung. sotulni, a tescui, satulni, a stoarce). Amăgesc. V. măglisesc.

șuteală s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOȚIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE.

șuteală, șuteli s. f. furt