Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru șutău

ȘUTĂU s. v. suitoare.
șutău, șutăuri, s.n. (reg.) 1. trecere înclinată care face legătura între două nivele într-o mină; suitoare. 2. despărțitură în suitoare în formă de jgheab, prin care se transportă cărbunele sau minereul; locul unde se dă drumul minereului în jghiab.
șutău s. v. SUITOARE.
șutắu, s.n. – (reg.) Uscător de poame: „De-i șede până la toamnă, / Usca-m-oi ca și o poamă; / Ca o poamă pe șutău, / Mândruluț, de dorul tău” (Bârlea, 1924, II: 42). – Cf. șuteu.
șutắu,-uri, s.n. – Uscător de poame: „De-i șede până la toamnă, / Usca-m-oi ca și o poamă; / Ca o poamă pe șutău, / Mândruluț, de dorul tău” (Bârlea 1924 II: 42). – Din magh. sűtõ „cuptor”.

șutău dex online | sinonim

șutău definitie

Intrare: șutău
șutău