Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru șustă

ȘÚSTĂ, șuste, s. f. (Fam.) Aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane. – Et. nec.
ȘÚSTĂ, șuste, s. f. (Arg.) Aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane. – Et. nec.
șústă (fam.) s. f., g.-d. art. șústei; pl. șúste
șústă s. f., g.-d. art. șústei; pl. șúste
ȘÚSTĂ s. v. acord, aranjament, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legământ, pact, tranzacție.
șustă s. v. ACORD. ARANJAMENT. COMBINAȚIE. CONTRACT. CONVENȚIE. ÎNȚELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂMÎNT. PACT. TRANZACȚIE.
șustă Cuvînt de argou, răspîndit, după cît se pare, puțin înainte de cel de-al doilea război mondial. Înseamnă „aranjament, combinație, întâlnire”. Corespunde n. gr. σοῦστα „resort”, care la rîndul său provine din it. susta (cf. mettere in susta „a pune în mișcare”). Diferența de pronunțare a inițialei nu ridică greutăți: ș- s-ar putea datora unei disimilări față de s următor; dar în unele dialecte grecești s a devenit ș, în timp ce în altele ș este impronunțabil și este înlocuit, în împrumuturi, cu s, deci forma românească ar putea fi hipercorectă.[1]
pe biteș / blat / burtă / gușă / șest / șestache / șustă expr. în secret; pe ascuns
șustă, șuste s. f. 1. aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane. 2. legătură amoroasă.

șustă dex online | sinonim

șustă definitie

Intrare: șustă
șustă substantiv feminin