Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru ╚Öurup

╚śUR├ÜB, ╚Öuruburi, s. n. 1. Tij─â cilindric─â de lemn sau de o╚Ťel, filetat─â, care serve╚Öte la asamblarea a dou─â ori a mai multor piese sau care transmite, transform─â sau utilizeaz─â ├«n diverse feluri mi╚Öcarea de rota╚Ťie ├«ntr-un mecanism. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än ╚Öurub = ├«n form─â de cerc sau de spiral─â. ÔŚŐ Expr. A-i face (cuiva) un ╚Öurub prin cap = a-i apuca (cuiva) ╚Öuvi╚Ťe de p─âr din cap, r─âsucindu-le ╚Öi tr─âg├ónd de ele. A str├ónge ╚Öurubul = a ├«ntrebuin╚Ťa mijloace de constr├óngere fa╚Ť─â de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte component─â un ╚Öurub (1) sau care se manevreaz─â prin r─âsucire. ÔÖŽ Fig. V├órtej de ap─â. [Var.: ╚Öur├║p s. n.] ÔÇô Din germ. dial. Schrube.
╚śUR├ÜP s. n. v. ╚Öurub.
╚śUR├ÜB, ╚Öuruburi, s. n. 1. Tij─â cilindric─â de lemn sau de o╚Ťel, filetat─â, care serve╚Öte la asamblarea a dou─â ori a mai multor piese sau care transmite, transform─â sau utilizeaz─â ├«n diverse feluri mi╚Öcarea de rota╚Ťie ├«ntr-un mecanism. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än ╚Öurub = ├«n form─â de cerc sau de spiral─â. ÔŚŐ Expr. A-i face (cuiva) un ╚Öurub prin cap = a-i apuca (cuiva) ╚Öuvi╚Ťe de p─âr din cap, r─âsucindu-le ╚Öi tr─âg├ónd de ele. A str├ónge ╚Öurubul = a ├«ntrebuin╚Ťa mijloace de constr├óngere fa╚Ť─â de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte component─â un ╚Öurub sau care se manevreaz─â prin r─âsucire. ÔÖŽ Fig. V├órtej de ap─â. [Var.: ╚Öur├║p s. n.] ÔÇô Din germ. dial. Schrube.
╚śUR├ÜP s. n. v. ╚Öurub.
╚śUR├ÜB, ╚Öuruburi, s. n. Pies─â cilindric─â de lemn sau de o╚Ťel, cu suprafa╚Ťa ├«n spiral─â, care se introduce lemn sau ├«n metal, ├«nv├«rtindu-se cu ╚Öurubelni╚Ťa, pentru a fixa ceva. Desfac de tot ╚Öurubul care reguleaz─â apa la carbid. BOGZA, ╚Ü. 64. ÔÖŽ Denumire improprie pentru un dispozitiv care se poate manevra printr-o u╚Öoar─â r─âsucire. Este acolo unul, me╚Öter de mama-focul ├«nv├«rte╚Öte de un ╚Öurub, vine lumina pe s├«rme ╚Öi gata. SP. POPESCU, M. G. 88. ÔŚŐ Fig. [Ric─â Venturianu] nu e o p├«rghie a st─ârii nou─â de lucruri, ci un mititel ╚Öut al ma╚Öinii. IBR─éILEANU, SP. CR. 231. Loc. adv. ├Än ╚Öurub = ├«n form─â de cerc sau de spiral─â. Numai m─â r─âsuceam ├«n toate p─âr╚Ťile-n ╚Öurub, privind ├«n fiecare copac c├«te un du╚Öman. GANE, N. III 57. ÔŚŐ Expr. ├Äntoarce (cuiva) ╚Öurubul sau a o ├«ntoarce la ╚Öurub v. ├«ntoarce (II 1). A str├«nge ╚Öurubul v. str├«nge (I 3). A-i face (cuiva) un ╚Öurub prin cap = a-i apuca (cuiva) ╚Öuvi╚Ťe de p─âr din cap, r─âsucindu-le ╚Öi tr─âg├«nd de ele. ╚śi, dup─â ce ne culcam cu to╚Ťii, noi b─âie╚Ťii, ca b─âie╚Ťi ne luam la h├«rjoan─â ╚Öi nu puteam adormi de incuri, p├«n─â era nevoit─â biata mama s─â ne fac─â musai c├«te un ╚Öurub dou─â prin cap ╚Öi s─â ne dea c├«teva tapangele la spinare. CREANG─é, A. 40. ÔŚŐ (Poetic) V├«rtej de ap─â. (Atestat ├«n forma ╚Öurup) Bulboana se lini╚Ötise, ├«╚Öi m├«na neagr─â apele la vale ╚Öi, din c├«nd ├«n c├«nd, pe luciul ei n─â╚Öteau ╚Öurupuri repezi care se s─âpau cresc├«nd ╚Ö-apoi sc─âdeau, se mistuiau. SADOVEANU, O. IV 438. ÔÇô Variant─â: ╚Öurup s. n.
╚śUR├ÜP s. n. v. ╚Öurub.
șurúb s. n., pl. șurúburi
șurúb s. n., pl. șurúburi
╚śUR├ÜB s. (TEHN.) 1. (Transilv. ╚Öi Ban.) civie. 2. ╚Öurub prizonier v. prizon.
╚śUR├ÜB s. v. canea, cep, cle╚Öte, menghin─â, ╚Öurubelni╚Ť─â, v├órtej.
╚Öur├║b (-buri), s. n. ÔÇô 1. Tij─â filetat─â. ÔÇô 2. Truc, ╚Öiretlic. ÔÇô Var. ╚Öurup. Germ. Schraube, dial. Schrube (Cihac, II, 394; Philippide, Principii, 38), cf. rus. s─Źurup, pol. szrub. ÔÇô Der. ╚Öurubi, vb. (a ├«n╚Öuruba; a ├«n╚Öela); ├«n╚Öuruba (var. ├«n╚Öurupa), vb. (a prinde ├«n ╚Öuruburi, a r─âsuci); de╚Öuruba, vb. (a desface un ╚Öurub); ╚Öurubar, s. m. (intrigant); ╚Öurub─ârie, s. f. (intrig─â, ╚Ömecherie); ╚Öurubelni╚Ť─â (var. ╚Öurupelni╚Ť─â), s. f. (unealt─â cu care se pun sau se scot ╚Öuruburi).
╚śUR├ÜB ~uri n. l) Tij─â de metal (mai rar de lemn) filetat─â ╚Öi prev─âzut─â cu floare la unul din capete, care serve╚Öte la asamblarea unor piese. ~ de str├óngere. ÔŚŐ A str├ónge ~ul a) a deveni mai exigent fa╚Ť─â de cineva; b) a aplica mijloace de constr├óngere. 2) fig. Pies─â care se manevreaz─â prin ├«nv├órtire. 3) fig. V├órtej de ap─â. /<germ. Schrube
╚Öurub n. Mold. 1. V. ╚Öurup; 2. fig. c├órcioc: a╚Öa e c─â mi-o ├«ntors ╚Öurubu? AL.; 3. mori╚Öc─â: mama s─â ne fac─â c├óte un ╚Öurub dou─â prin cap CR. [Nem╚Ť. SCHRAUBE].
╚Öurup n. o bucat─â de lemn sau fier, fasonat ├«n spiral─â ╚Öi care se bag─â ├«ntrÔÇÖo gaur─â de aceea╚Ö m─ârime; 2. fig. artificiu: umbla╚Ťi cu ╚Öurupuri. [V. ╚Öurub].
╚Öur├║b (est) ╚Öi ╚Öur├║p (vest) n., pl. ur─ş (rut. ┼íruba, rus. ┼í─Źur├║p, pol. szrub, szruba, d. vgerm. schrube, ngerm. schraube, ╚Öurub. Cp. cu guno─ş, ├«ld. *gno─ş). Cu─ş (de fer sa┼ş ╚Öi de lemn) cu v├«rfu spiralat care p─âtrunde ├«nv├«rtindu-se, ca ╚Öi sfredelu. Fig. A ├«ntoarce ╚Öurubu, a o ├«ntoarce alt-fel ca s─â reu╚Öe╚Öt─ş. A umbla cu ╚Öurubur─ş, a umbla cu ╚Öurub─âri─ş, cu ╚Ömecheri─ş, cu sofizme. A face cu─şva ╚Öurub pin cap, a-─ş face mori╚Öc─â, a-l apuca de p─âr ╚Öi a-l ├«nv├«rti.
1) șurup..., V. șurub...
╚Öurub s. v. CANEA. CEP. CLE╚śTE. MENGHIN─é. ╚śURUBELNI╚Ü─é. V├ÄRTEJ.
╚śURUB s. (TEHN.) 1. (Transilv. ╚Öi Ban.) civie. 2. ╚Öurub prizonier = prizon.
a întoarce șurubul (cuiva) expr. (intl.) a pregăti (cuiva) o capcană.
a sl─âbi ╚Öurubul expr. 1. a reduce gradul de exigen╚Ť─â / nivelul preten╚Ťiilor (├«n raport cu subalternii, cu elevii etc.) 2. a renun╚Ťa la folosirea unor mijloace de constr├óngere.
a str├ónge ╚Öurubul expr. a ├«ntrebuin╚Ťa mijloacele de constr├óngere, a ├«n─âspri regimul (├«mpotriva cuiva).

șurup dex online | sinonim

șurup definitie

Intrare: șurub
șurup substantiv neutru
șurub substantiv neutru