Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru ╚Öurubuire

╚śURUBU├Ź, ╚Öurubuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A ├«n╚Öuruba. ÔŚŐ Expr. A o ╚Öurubui = a o suci, a o ├«nv├órti; a umbla cu ╚Öiretlicuri. ÔÇô ╚śurub + suf. -ui.
╚śURUBU├ŹRE, ╚Öurubuiri, s. f. (Reg.) Ac╚Ťiunea de a ╚Öurubui ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ╚Öurubui.
╚śURUBU├Ź, ╚Öurubuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A ├«n╚Öuruba. ÔŚŐ Expr. A o ╚Öurubui = a o suci, a o ├«nv├órti; a umbla cu ╚Öiretlicuri. ÔÇô ╚śurub + suf. -ui.
╚śURUBU├ŹRE, ╚Öurubuiri, s. f. (Reg.) Ac╚Ťiunea de a ╚Öurubui ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ╚Öurubui.
╚śURUBU├Ź, ╚Öurubuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ├«nv├«rti, a suci, a ├«ntoarce un ╚Öurub. Expr. A o ╚Öurubui = a o suci, a o ├«nv├«rti, a o ├«ntoarce (pentru a ob╚Ťine un-avantaj). Apoi d─â, m─âi Chiric─â, tu m-ai tot chih─âit de cap p├«n─â acum, s─â m─â ├«nsor... ╚Öi apoi acum tot tu o ╚Öurubuie╚Öti ╚Öi-o ├«ntorci, cum ├«╚Ťi vine ╚Ťie la socoteal─â. CREANG─é, P. 165.
╚Öurubu├ş (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Öurubui├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Öurubui├í; conj. prez. 3 s─â ╚Öurubui├ísc─â
╚Öurubu├şre (reg.) s. f., g.-d. art. ╚Öurubu├şrii; pl. ╚Öurubu├şri
╚Öurubu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Öurubui├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Öurubui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ╚Öurubui├ísc─â
╚Öurubu├şre s. f., g.-d. art. ╚Öurubu├şrii; pl. ╚Öurubu├şri
╚śURUBU├Ź vb. v. ├«n╚Öuruba, str├ónge.
╚Öurubu├Č v. 1. a ├«ntoarce ╚Öurubul; 2. fig. a me╚Öte╚Öugi: o ╚Öurubue╚Öti ╚Öi o ├«ntorci cum ├«╚Ťi vine ╚Ťie la socoteal─â CR.
╚Öurubu─ş├ęsc v. tr. (d. ╚Öurub). Mold. Fig. A o ╚Öurubui, a ├«ntoarce ╚Öuruburile, a o ├«ntoarce cum ├«╚Ť─ş vine la socoteal─â, cum ├«╚Ť─ş place. V. ├«n- ╚Öi des-╚Öurubez.
╚Öurubui vb. v. ├ÄN╚śURUBA. STR├ÄNGE.

șurubuire dex online | sinonim

șurubuire definitie

Intrare: șurubui
șurubui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: șurubuire
șurubuire substantiv feminin