Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru șurubel

ȘURUBÉL, șurubele, s. n. Diminutiv al lui șurub. – Șurub + suf. -el.
ȘURUBÉL, șurubele, s. n. Diminutiv al lui șurub. – Șurub + suf. -el.
ȘURUBÉL, șurubele, s. n. (În poezia populară) Diminutiv al lui șurub. Murgule, murguțul meu, Ce nechezi așa de greu? Ori de frîu-ți cu zăbele, Ori de scări cu șurubele? ȘEZ. I 77.
șurubél s. n., pl. șurubéle
șurubél s. n., pl. șurubéle

șurubel dex online | sinonim

șurubel definitie

Intrare: șurubel
șurubel substantiv neutru