Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ╚Öurubar

╚śURUB├üR, ╚Öurubari, s. m. 1. (Reg.) Meseria╚Ö care face canele. ÔÖŽ Persoan─â care supravegheaz─â func╚Ťionarea alambicului. 2. Epitet pentru o persoan─â care folose╚Öte ╚Öiretlicuri, ╚Ömecherii; sforar. ÔÇô ╚śurub + suf. -ar.
╚śURUB├üR, ╚Öurubari, s. m. 1. (Reg.) Meseria╚Ö care face canele. ÔÖŽ Persoan─â care supravegheaz─â func╚Ťionarea alambicului. 2. Epitet pentru o persoan─â care folose╚Öte ╚Öiretlicuri, ╚Ömecherii; sforar. ÔÇô ╚śurub + suf. -ar.
╚śURUB├üR, ╚Öurubari, s. m. Om care cunoa╚Öte ╚Öurub─âriile, ╚Ötie s─â se ├«nv├«rteasc─â (folosind ╚Ömecherii, te puri, chi╚Ťibu╚Ö─ârii, z─âp─âcind pe cineva cu vorba). Avoca╚Ťi, directori de banc─â ╚Öi popi ╚Öi protopopi, ╚Öurubari la vot grijulii ╚Öi me╚Öteri ├«n a se procopsi. PAS, Z. IV 144.
șurubár (reg.) s. m., pl. șurubári
șurubár s. m., pl. șurubári
╚śURUB├üR s. v. canea, cep, ╚Öurubelni╚Ť─â.
╚śURUB├üR ~i m. 1) reg. Me╚Öte╚Öugar care f─âcea canele. 2) fig. depr. Persoan─â care se ╚Ťine de ╚Ömecherii. /╚Öurub + suf. ~ar
╚Öurub├ír (est) ╚Öi -p├ír (vest) m. (d. ╚Öurub). Fig. Care umbl─â cu ╚Öurub─âri─ş, c├«rc─şogar. ÔÇô Fem. -─âreas─â, ├«n est ╚Öi -─âri╚Ť─â.
╚Öurubar s. v. CANEA. CEP. ╚śURUBELNI╚Ü─é.

șurubar dex online | sinonim

șurubar definitie

Intrare: șurubar
șurubar substantiv masculin admite vocativul