ȘURUBĂRÍȚĂ s. v. șurubelniță.

șurubăríță, șurubăríțe, s.f. (reg.) 1. (în forma: șorubăriță) șurubelniță. 2. femeie care recurge la șiretlicuri; șurubăreasă.

șurubár (est) și -pár (vest) m. (d. șurub). Fig. Care umblă cu șurubăriĭ, cîrcĭogar. – Fem. -ăreasă, în est și -ăriță.

șurubăriță s. v. ȘURUBELNIȚĂ.