șurubăreásă, șurubărése, s.f. (reg.) femeie care recurge la șiretlicuri; șurubariță.

șurubár (est) și -pár (vest) m. (d. șurub). Fig. Care umblă cu șurubăriĭ, cîrcĭogar. – Fem. -ăreasă, în est și -ăriță.