ȘURÍU s. v. cuțit, pumnal, stilet.

șuríu (-íe), s. n. – Cuțit, briceag. Țig. šuri (Wagner, BF, X, 160); var. a lui ciuriu.

șuriu s. v. CUȚIT. PUMNAL. STILET.

a da cu șuriul expr. 1. a se bate cu cuțitul. 2. a umbla înarmat cu cuțitul.