șorț (Munt.) și șurț (Trans. Olt.) n., pl. urĭ (germ. schurz și schürze, șorț; vgerm. scurz, d. lat. *excurtus = curtus, scurt; ceh. šorc, pol. szorc, ung. surc. Cp. cu scurteĭcă). Pestelcă. – Și șurță, f., pl. e (Trans.).

șurț, șúrță, V. șorț.