Dicționare ale limbii române

2 intrări

7 definiții pentru șuntare

șuntá vb., ind. prez. 3 sg. șunteáză
ȘUNTÁRE s.f. Derivarea curentului electric dintr-un circuit. [Cf. fr. shuntage, engl. shunting].
ȘUNTÁRE s.f. Derivarea curentului electric dintr-un circuit. [Cf. fr. shuntage, engl. shunting].
ȘUNTÁ vb. tr. a deriva curentul electric dintr-un circuit. (< fr. shunter)
șuntá vb. I A devia; a scurtcircuita ◊ „Dl. Iliescu dă seamă la Consiliul Europei. Șase întrebări care își așteaptă răspunsul. Cu viclenia, a șuntat democrația” R.l. 9 X 94 p. 1 (din șunt; cf. fr. shunter; DEX, DN3)
șuntáre s. f. Scurtcircuitare ◊ „Teama de șuntare” T. Slama-Cazacu în R.lit. 1622 XII 93 p. 13 (din șunta)
șunta, șuntez v. t. 1. a omite pe cineva de pe lista invitaților la o petrecere. 2. a nu-i da cuiva un lucru promis, meritat sau așteptat.

șuntare dex online | sinonim

șuntare definitie

Intrare: șunta
șunta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: șuntare
șuntare substantiv feminin