șuntá vb., ind. prez. 3 sg. șunteáză

ȘUNTÁ vb. tr. a deriva curentul electric dintr-un circuit. (< fr. shunter)

șuntá vb. I A devia; a scurtcircuita ◊ „Dl. Iliescu dă seamă la Consiliul Europei. Șase întrebări care își așteaptă răspunsul. Cu viclenia, a șuntat democrația” R.l. 9 X 94 p. 1 (din șunt; cf. fr. shunter; DEX, DN3)

șunta, șuntez v. t. 1. a omite pe cineva de pe lista invitaților la o petrecere. 2. a nu-i da cuiva un lucru promis, meritat sau așteptat.