Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru șuncă

ȘÚNCĂ, șunci, s. f. Pulpă de porc preparată special (la sare și la fum) pentru a se putea conserva multă vreme; jambon. – Din magh. sonka, germ. dial. Schunke.
ȘÚNCĂ, șunci, s. f. Pulpă de porc preparată special (la sare și la fum) pentru a se putea conserva multă vreme; jambon. – Din magh. sonka, germ. dial. Schunke.
ȘÚNCĂ, șunci, s. f. Pulpă de porc preparată în mod special (pusă la sare, expusă la fum) pentru a se putea conserva multă vreme; jambon. Mă îndemnară... să iau ceva uscături: salam, sardele, șuncă. ISPIRESCU, la TDRG. Să-mi aducă o bucățică de șuncă și o butelcă de vin. CONTEMPORANUL, II 244. Produce cei mai frumoși porci; la el se găsesc șuncile cele mai vestite. GHICA, S. 560. ♦ Pulpă, coapsă, șold. Băiețandrul înțepă cu bățul șuncile uscățive ale boilor. Carul scîrțîi și se urni din noroi, depărtîndu-se. DUMITRIU, B. F. 99.
șúncă s. f., g.-d. art. șúncii; pl. șunci
șúncă s. f., g.-d. art. șúncii; pl. șunci
ȘÚNCĂ s. jambon. (~ afumată.)
șúncă (-ci), s. f. – Jambon. Germ. Schinken, dial. Schunke (Cihac, II, 397; Borcea 213; Gáldi, Dict., 183), cf. mag. sonka, sunka, sb., cr. šunka.
ȘÚNCĂ ~ci f. Produs alimentar preparat, din pulpă de porc ținută la început în saramură cu diferite ingrediente și apoi afumată sau fiartă; jambon. [G.-D. șuncii] /<ung. sonka, germ. Schunke
șuncă f. pulpă de porc afumată și sărată: șuncă de Praga și de Westfalia [Nemț. SCHINKEN, printr’un intermediar săsesc].
șúncă f., pl. ĭ (germ. schinken, dial. schunke). Munt. Șold de porc sărat, afumat și fert (maĭ rar copt): șuncă de Praga, de Vestfalia. – În Trans. șoancă (ung. sonka), în Mold. jambon.
ȘUNCĂ s. jambon. (~ afumată.)
șuncă I. s. f. pl. șunci șolduri pline, masă excedentară a unei persoane supraponderale. II. adj. invar. (adol.) formidabil, excelent.

șuncă dex online | sinonim

șuncă definitie

Intrare: șuncă
șuncă substantiv feminin