Dicționare ale limbii române

19 definiții pentru șumuiog

ȘOMOIÓG, șomoioage, s. n. Mănunchi răsucit de fân, de paie, de câlți cu care se spală, se freacă sau se șterge un obiect, cu care se aprinde focul etc.; șomoltoc, fumuiag. ♦ Smoc (de păr sau de lână). – Cf. magh. csomó.
ȘOMOIÓG, șomoioage, s. n. Mănunchi de fân, de paie, de câlți cu care se spală, se freacă sau se șterge un obiect, cu care se aprinde focul etc., șomoltoc, fumuiag. ♦ Smoc (de păr sau de lână). – Cf. magh. csomó.
ȘOMOIÁG s. n. v. șomoiog.
ȘOMOIÓG, șomoioage, s. n. Cantitate mică de paie, de fîn, de cîlți etc. răsucite pentru a forma un mănunchi și folosite pentru a șterge sau a freca un obiect, pentru a aprinde focul etc. O prelată unsuroasă, mai mult găuri decît pînză, cîrpită totuși migălos cu șomoioage de paie. GALAN, B. I 52. Ștergea tăișul cu șomoioage de iarbă moale. REBREANU, I. 53. ◊ Fig. Șomoioage de fum. REBREANU, R. II 65. – Variante: șomoiág (I. BOTEZ, ȘC. 21), șumuiág (SEVASTOS, N. 50), șumuiác (SADOVEANU, O. VIII 204), șumuióg (PAMFILE, A. R. 204) s. n.
ȘUMUIÁC s. n. v. șomoiog.
ȘUMUIÁG s. n. v. șomoiog.
ȘUMUIÓG s. n. v. șomoiog.
șomoióg s. n., pl. șomoioáge
șomoióg s. n., pl. șomoioáge
ȘOMOIÓG s. (pop.) șomoltoc. (~ de paie.)
ȘOMOIÓG s. v. buchet, mănunchi.
șomoiág (-iégi), s. m.1. Mănunchi de paie. – 2. Smoc, ghemotoc. – Var. șumuiag, șumuiog, șomoiog, șomuiog, șumoiog, șumuiac, șumuioc etc.; șomoldoc, șomîltoc, șomultoc, șomoltoc etc. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. csomó (Tiktin; Candrea; Scriban), sau din mag. csormolya, cf. ciormoiag (Gáldi, Dict., 97) sau din mag. szóma „paie” (Cihac, II, 528). Mai probabil e vorba de o creație expresivă, după cum o demonstreză corespondența cu șomîc și tratamentul var.Der. șomoiegi și var., vb. (a freca, a șterge cu nu pumn de paie); înșomoltoci, vb. (Mold., a înfofoli).
ȘOMOIÓG ~ioáge n. pop. Cantitate de plante (paie, fân etc.) luate în mână la întâmplare cu un anumit scop (pentru a șterge sau a spăla ceva, pentru a aprinde focul etc.); mănunchi. [Sil. -mo-iog] /cf. ung. csomó
șomoiag n. mănunchiu de paie cu care se freacă caii nădușiți. [Cf. ung. SZÓMA, paie].
șomoĭóg (vest, sud), șumuĭóg (Mold. sud), sumuĭác și -ĭág (nord) n., pl. ĭóge, ĭece, ĭege (cp. cu ung. csomólék, șomoĭog). Mănuchĭ de paĭe cu care se șterg caiĭ de sudoare și de colb. Munt. Spălător, cîrpă de frecat și de spălat oalele de bucătărie. Mototol. – Și moșoĭog (sud). V. feleșteoc.
șumuĭác, -ág, -ĭóg, V. șomoĭog.
ȘOMOIOG s. (pop.) șomoltoc. (~ de paie.)
șomoiog s. v. BUCHET. MĂNUNCHI.
șomoióg, șomoioage, s.n. – (reg.) Mănunchi de fân sau de paie; smoc: „Fă un șomoiog de paie, să ațâțăm focul” (Crâncău, 2013). – Cf. magh. csomó „nod, ghem, smoc, legătură” (Scriban, DEX, MDA).

șumuiog dex online | sinonim

șumuiog definitie

Intrare: șomoiog
șumuiag substantiv neutru
șomoiag substantiv neutru
șumuiog substantiv neutru
șumuiac substantiv neutru
șomoiog substantiv neutru