Dicționare ale limbii române

3 intrări

25 definiții pentru șumeni

ȘÚMEN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĭnŭ.
ȘUMENÍ, șumenesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se chercheli. – Din șumen.
ȘÚMEN, Ă, șumeni, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĩnŭ.
ȘUMENÍ, șumenesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se chercheli. – Din șumen.
ȘÚMĂN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Transilv.) Amețit de băutură; cherchelit, afumat. Poate că te-am și mai bătut, cînd eram cam șumăn, cînd mă cam îmbătăm. RETEGANUL, P. III 85. (Substantivat) Ținu morțiș să vadă cum petrec șumenii, – chefuiții. PAMFILE, VĂZD. 113.
ȘUMENÍ, șumenesc, vb. IV. Refl. (Transilv.) A se ameți de băutură; a se chercheli, a se afuma. Gustînd din cele vinuri scumpe, s-a șumenit și s-a culcat. RETEGANUL, P. II 74.
ȘÚMĂN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Reg., adesea substantivat) Amețit de băutură, cherchelit. – Slav (v. sl. šumĭnŭ).
șúmen (reg.) adj. m., pl. șúmeni; f. șúmenă, pl. șúmene
!șumení (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șumenéște, imperf. 3 sg. se șumeneá; conj. prez. 3 să se șumeneáscă
șúmen adj. m., pl. șúmeni; f. sg. șúmenă, pl. șúmene
șumení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șumenésc, imperf. 3 sg. șumeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. șumeneáscă
ȘÚMEN adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.
ȘÚMEN s., adj. v. alcoolic, băutor, bețiv.
ȘUMENÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.
șúmăn (-nă), adj. – Beat, bețiv. – Var. șumen. Sl. šumĭnŭ (Cihac, II, 397). În Mold. și Trans.Der. șumeni, vb. refl. (a se îmbăta).
șumení, șumenésc, vb. IV refl. (reg.) a se ameți de băutură; a se chercheli, a se îmbăta.
șúmăn, -ă adj., pl. enĭ, ene (vsl. šumĭnŭ). Vechĭ. Cam beat, amețit.
șumănésc v. tr. (d. șumăn). Mold. Trans. Rar. Îmbăt: se șumănise toțĭ. V. desșumenesc.
șumen adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.
șumen s., adj. v. ALCOOLIC. BĂUTOR. BEȚIV.
șumeni vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.
șúmăn, -ă, șumăni, -e, (șuman, șumen), adj. – (reg.) Pilit, cherchelit, vesel, bine dispus; homotít, trencheș (ALRRM, 1969: 228). – Din sl. šumǐnǔ „beat” (Scriban; Cihac, cf. DER; DLRM, MDA).
șumení, vb. refl. – (reg.) A se îmbăta, a se pili: „Închină mamei și tatei / Doar ei s-or șumeni” (Bârlea, 1924: 87). – Din șuman, șumăn, șumen „beat” (DEX, MDA).
șúmăn, (șuman), adj. – Pilit, cherchelit, vesel, bine dispus; homotít, trencheș (ALR 1969: 228). – Sl. šumǐnǔ (Cihac cf. DER).
șumení, vb. refl. – A se îmbăta, a se pili: „Închină mamei și tatei / Doar ei s-or șumeni” (Bârlea 1924: 87). – Din șuman, șumăn „beat”.

șumeni dex online | sinonim

șumeni definitie

Intrare: șumen
șumen adjectiv
Intrare: șumeni
șumeni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
Intrare: șumăn
șumăn adjectiv