Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru șumar

ȘUMÁR, șumari, s. m. (Reg.) Pădurar. – Din sb. šumar.
ȘUMÁR, șumari, s. m. (Reg.) Pădurar. – Din scr. šumar.
ȘUMÁR, șumari, s. m. (Regional) Pădurar. Paște calul lui șumar. HODOȘ, P. P. 163.
șumár (reg.) s. m., pl. șumári
șumár s. m., pl. șumári
ȘUMÁR s. v. pădurar.
șumár (-ri), s. m. – (Banat, Olt.) Pădurar. – Var. șumariu. Sb. šumar (Candrea).
șumár, șumári, s.m. (reg.) 1. pădurar. 2. paznic al unei proprietăți de teren arabil; pândar.
șumar s. v. PĂDURAR.

șumar dex online | sinonim

șumar definitie

Intrare: șumar
șumar substantiv masculin admite vocativul