Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru șulfă

ȘÚLFĂ, șulfe, s. f. (Regional) Haină (orășenească). Dau s-o șterg. M-a prins mama de șulfe. STANCU, D. 112. Ei îi jucau ochii după șulfe boierești, după albăstrime, că nu degeaba doar era fată de ciocoi gulerat. ȘEZ. XII 37.
ȘÚLFĂ, șulfe, s. f. (Reg.) Haină (orășenească).
șúlfă, șúlfe, s.f. (reg.; deprec.) 1. haină veche, deformată sau de calitate inferioară. 2. haină de croială orășenească. 3. femeie care are o ținută neîngrijită, neglijentă. 4. persoană care se îmbracă în haine orășenești. 5. om de nimic. 6. femeie de moravuri ușoare; femeie intrigantă. 7. (în expr.) a lătra ca o șulfă = a fi guraliv.
șúflă f., pl. e (sas. schufel, germ. schaufel, lopată adîncată; pol. szufla. V. cofer). Trans. Căuș de luat făină ș. a. Mold. nord. Lopată adîncată de luat petriș, gunoĭ ș. a. – Și șulfă (GrS. 6, 245). V. scafă.
1) șulfă f., pl. e. Rț. Iron. Haĭnă orășenească. V. papalete.
2) șúlfă f., V. șuflă.
șulfă, șulfe s. f. om ipocrit, om cu două fețe.

șulfă dex online | sinonim

șulfă definitie

Intrare: șulfă
șulfă substantiv feminin