șuléu, șuléi, s.m. (reg.) 1. scurtătură, retevei. 2. flăcău voinic.

1) șalắŭ m. (ung. süllö, d. germ. schill, șalăŭ). Un fel de pește cu solzĭ, alb, de mărimea crapuluĭ, foarte gustos ca răsol saŭ prăjit (luciopérca sándra). – În Trans. și șuléŭ. În nord suduc.

șuléŭ, V. șalăŭ 1.