Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru șular

ȘULÁR, șulare, s. n. (Reg.) Cusătură provizorie cu împunsături rare; însăilătură; ață cu care se face această cusătură. [Pl. și: șularuri] – Cf. sl. šilo „sulă”.
ȘULÁR, șulare, s. n. Cusătură provizorie cu împunsături rare; însăilătură; ață cu care se face această cusătură. [Pl. și: șularuri] – Cf. sl. šilo „sulă”.
ȘULÁR, șulare, s. n. Cusătură provizorie, cu împunsături rare; ață cu care se însăilează. V. saia2.
șulár (reg.) s. n., pl. șuláre/șuláruri
șulár s. n., pl. șuláre/șuláruri
ȘULÁR s. însăilătură, (înv. și pop.) saia, (Mold.) sailă. (~ la o haină.)
șulár (-re), s. n. – Însăilare. – Var. șulai. Origine incertă, probabil de la sulă. După Scriban, din sl. silo „sulă”. În Munt. și Mold. de sud.
ȘULÁR ~e n. înv. 1) Cusătură rară, făcută pentru a îmbina provizoriu părțile componente ale unei haine; însăilătură; saia. 2) Ață de însăilat. /Orig. nec.
șular n. cusătură rară: șular de brăcinar. [Origini necunoscută].
însăilătúră f., pl. ĭ. Rezultatu însăilăriĭ, locu însăilat. – Se zice și saĭa, sáilă, săláĭ, șulal și șulár.
șulál și șulár n., pl. urĭ și e (d. vsl. šilo, sulă, d. šiti, a coase. V. prușuvesc, silnic 1. Cp. cu sailă). Munt. est. Mold. sud. Sălaĭ, însăĭlătură.
ȘULAR s. însăilătură, (înv. și pop.) saia, (Mold.) sailă. (~ la o haină.)

șular dex online | sinonim

șular definitie

Intrare: șular
șular 2 pl. -uri substantiv neutru
șular 1 pl. -e substantiv neutru