Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ╚Öuier─âtoare

╚śUIER─éT├ôR, -O├üRE, ╚Öuier─âtori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascu╚Ťit; ╚Öuierat2. ÔŚŐ Consoan─â ╚Öuier─âtoare (╚Öi substantivat f.) = consoan─â sibilant─â. 2. Adj. (Despre unele animale, p─âs─âri) Care scoate un ╚Ťip─ât, un sunet (ascu╚Ťit) specific. 3. Adj. (Despre v├ónt) Care produce un zgomot puternic ╚Öi vibrant. 4. S. f. (Reg.) Fluier. ÔÇô ╚śuiera + suf. -─âtor.
╚śUIER─éT├ôR, -O├üRE, ╚Öuier─âtori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascu╚Ťit; ╚Öuierat2. ÔŚŐ Consoan─â ╚Öuier─âtoare (╚Öi substantivat f.) = consoan─â sibilant─â. 2. Adj. (Despre unele animale, p─âs─âri) Care scoate un ╚Ťip─ât, un sunet (ascu╚Ťit) specific. 3. Adj. (Despre v├ónt) Care produce un zgomot puternic ╚Öi vibrant. 4. S. f. (Reg.) Fluier [Pr.: ╚Öu-ie-] ÔÇô ╚śuiera + suf. -─âtor.
╚śUIER─éTO├üRE, ╚Öuier─âtori, s. f. (Rar) Obiect, dispozitiv, fluier care ╚Öuier─â sau cu care cineva ╚Öuier─â.
╚śUIER─éT├ôR, -O├üRE, ╚Öuier─âtori, -oare, adj. Care ╚Öuier─â sau care seam─ân─â cu un ╚Öuier. ├«n t─âcere, str─âb─âtu deodat─â oftarea ╚Öuier─âtoare a r─ânitului. SADOVEANU, O. I 52. Din iarb─â scoate capid ╚Öarpele ╚Öuier─âtor. BELDICEANU, P. 57. Se oprise ascult├«nd... concertul acestor paseri ╚Öuier─âtoare. NEGRUZZI, S. I 322. Consoan─â ╚Öuier─âtoare = consoan─â sibilant─â, v. sibilant. ÔŚŐ (Adverbial) Miclu╚Ť se-ntoarse ╚Öui ╚Öopti ╚Öuier─âtor muierii peste um─âr. DUMITRIU, N. 162. ┬źDomni╚Öoar─â Natalie┬╗... ╚Öopti Daniil greu, ╚Öuier─âtor. SADOVEANU, M. 114.
șuierătoáre (reg.) s. f., g.-d. art. șuierătórii; pl. șuierătóri
șuierătór adj. m., pl. șuierătóri; f. sg. și pl. șuierătoáre
șuierătoáre s. f., g.-d. art. șuierătórii; pl. șuierătóri
șuierătór adj. m., pl. șuierătóri; f. sg. și pl. șuierătoáre
╚śUIER─éTO├üRE s. 1. fluier─âtoare. (Scoate sunete dintr-o ~.) 2. (FON.) sibilant─â, siflant─â.
╚śUIER─éT├ôR adj. 1. v├ój├óitor. (Un v├ónt ~.) 2. v. ╚Ťiuitor. 3. ╚Öuierat. (O respira╚Ťie ~oare.) 4. (FON.) sibilant, siflant. (Consoan─â ~oare; sunet ~.)
╚śUIER─éTO├üRE ~ f. pop. Juc─ârie rudimentar─â, folosit─â de copii pentru a ╚Öuiera; fluier─âtoare. [Sil. ╚Öu-ie-r─â-toa-] /a ╚Öuiera + suf. ~─âtoare
╚śUIER─éT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) ╚Öi adverbial Care ╚Öuier─â; asem─ân─âtor ╚Öuieratului. Un v├ónt ~. ÔŚŐ Consoan─â ~oare consoan─â siflanta sau sibilant─â. [Sil. ╚Öu-ie-] /a ╚Öuiera + suf. ~tor
╚Öu─şer─âto├íre f., pl. or─ş. Est. Flu─şer mic (de metal sa┼ş de os) ├«ntrebuin╚Ťat la dat semnale ├«n poli╚Ťie (╚Ťignal), ├«n armat─â, ├«n marin─â (siflie), la c─âile ferate ╚Ö. a. ÔÇô ├Än vest flu─şer─âtoare. V. siren─â.
╚śUIER─éTOARE s. 1. fluier─âtoare. (Scoate sunete dintr-o ~.) 2. (FON.) sibilant─â, siflant─â.
╚śUIER─éTOR adj. 1. v├«j├«itor. (Un v├«nt ~.) 2. piuitor, ╚Ťiuitor, v├«j├«itor. (Zgomot ~.) 3. ╚Öuierat. (O respira╚Ťie ~.) 4. (FON.) sibilant, siflant. (Consoan─â ~; sunet ~.)

șuierătoare dex online | sinonim

șuierătoare definitie

Intrare: șuierător
șuierător adjectiv
Intrare: șuierătoare
șuierătoare substantiv feminin