Dicționare ale limbii române

2 intrări

7 definiții pentru șuiat

ȘUIÁ, șuiez, vb. I. Refl. (Despre ființe) A deveni subțire, a slăbi; a se jigări. De trai rău... te-ai supțirat, te-ai șuiat, te-ai încovrigat. La TDRG.
ȘUIÁ, șuiez, vb. I. Refl. (Reg.; despre ființe) A se subția, a slăbi; a se jigări. – Din șui2.
șuiá1, șuiéz, vb. I refl. (reg.; despre oameni) a slăbi, a se sfriji.
șuiá2, șuiéz, vb. I refl. (reg.) a îndepărta, a împinge cu violență.
șuiát, -ă, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.; despre oi și vite) care are la ureche un semn de recunoaștere. 2. (adj.; în forma: șiat) tăiat pieziș. 3. (s.f.) semn făcut la urechea oilor sau a vitelor, prin tăierea unei șuvițe subțiri.
șuĭát, -ă adj. (cp. cu nsl. šujati, a slăbi, a stoarce de putere). Vest. Care are șuĭetură: preducea la urechea stîngă și crestătură șuĭată la dreapta.
șuĭéz (mă) v. refl. (d. șuĭ 3). Vest. Mă supțiez.

șuiat dex online | sinonim

șuiat definitie

Intrare: șuia
șuia conjugarea a II-a grupa I verb reflexiv
Intrare: șuiat
șuiat