Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru șuiță

ȘÚIȚĂ, șuițe, s. f. (Reg.) Mamifer rozător înrudit cu marmota (Spermophilus citellus). [Pr.: șu-i-] – Et. nec.
ȘÚIȚĂ, șuițe, s. f. (Reg.) Mamifer rozător înrudit cu marmota (Spermophilus citellus). [Pr.: șu-i-] – Et. nec.
ȘUÍȚĂ, șuițe, s. f. Mamifer rozător (Citellus citellus); popîndău. Cățeii-pămîntului – de le zice și șuițe – cari scot capul la amiazi din găuri, ca să latre la soare. ODOBESCU, S. III 185. Șuițele sînt animale mici, din familia șoarecului... Pe cîmp sînt în pămînt găuri făcute de aceste animale. ȘEZ. XIII 47.
șúiță (reg.) (șu-i-) s. f., g.-d. art. șúiței; pl. șúițe
șúiță s. f. (sil. șu-i-), g.-d. art. șúiței; pl. șúițe
ȘÚIȚĂ s. v. orbete.
șuíță (șúiță), șuíțe (șúițe), s.f. (reg.) 1. numele a două mamifere rozătoare, care locuiesc în găuri făcute în pământ; cățeii pământului, animale mici din familia șoarecelui și nevăstuicii; orbeți. 2. veveriță.
șuiț n. Zool. cățelu-pământului: șuițele scot capul la amiazi din găuri, ca să latre la soare OD. [Onomatopee după lătratul său ascuțit (cf. șuiet)].
popondóc m. (d. pop. Dar cp. și cu ung. vakandok, cîrtiță, d. vak, orb). Sud. Un fel de guzgan campestru care are obiceĭ să șeadă vertical saŭ poponeț (une-orĭ confundat cu hîrcĭogu ș. a.(, numit pe alocurea și popîndăŭ, poponete, gorlan, gurlan, șuiță și țîstar (arvicola arvális). Fig. Iron. Om prea scund, popenchĭ, pitic (fem. -oacă, și ca adj.: o fată popîndoacă). – Și popîndoc: un popîndoc de băĭat (VR. 1911, 8, 210). – Și popîndăŭ (Baĭa). V. cîrtiță, pință, chițoran, țînc.
șúiță f., pl. e (cp. cu vsl. šuica, stînga, nsl. šujca, curmeziș). Vest. Un fel de popondoc maĭ mare (spermóphilus citillus).
șuiță s. v. ORBETE.

șuiță dex online | sinonim

șuiță definitie

Intrare: șuiță
șuiță substantiv feminin
  • silabisire: șu-i-ță