Dicționare ale limbii române

O definiție pentru șuiț

șuiț n. Zool. cățelu-pământului: șuițele scot capul la amiazi din găuri, ca să latre la soare OD. [Onomatopee după lătratul său ascuțit (cf. șuiet)].

șuiț dex online | sinonim

șuiț definitie

Intrare: șuiț
șuiț