ȘUGUITÓR, -OÁRE, șuguitori, -oare, adj. (Reg.) Care șuguiește. [Pr.: -gu-i-] – Șugui + suf. -tor.

ȘUGUITÓR, -OÁRE, șuguitori, -oare, adj. (Reg.) Care șuguiește. [Pr.: -gu-i-] – Șugui + suf. -tor.

ȘUGUITÓR, -OÁRE, șuguitori, -oare, adj. (Mold Bucov., Transilv.; și substantivat) (Persoană) care șuguiește.

șuguitór (reg.) (-gu-i-) adj. m., pl. șuguitóri; f. sg. și pl. șuguitoáre

șuguitór adj. m. (sil. -gu-i-), pl. șuguitóri; f. sg. și pl. șuguitoáre

ȘUGUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) pop. Care șuguiește. [Sil. -gu-i-] /a șugui + suf. ~tor