Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru șugubină

ȘUGUBÍNĂ, șugubine, s. f. 1. (Înv. și reg.) Păcat grav; nelegiuire, crimă. 2. Amendă percepută în Evul Mediu, în Țările Române, pentru omucidere, tâlhărie sau adulter. 3. (Reg.) Necaz, nenorocire. ◊ Expr. A da (sau a fi) de șugubină = a da (sau a se face) de rușine, a (se) face de râs, de ocară. – Din sl. dušegubina.
ȘUGUBÍNĂ, șugubine, s. f. 1. (Înv.) Păcat grav; nelegiuire, crimă. 2. Amendă percepută în timpul evului mediu, în țările românești, pentru omucidere, tâlhărie sau adulter. 3. (Reg.) Necaz, nenorocire. ◊ Expr. A da (sau a fi) de șugubină = a da (sau a se face) de rușine, a (se) face de râs, de ocară. – Din sl. dušegubina.
ȘUGUBÍNĂ s. f. 1. (Învechit și regional, în expr.) A da de (sau de-o) șugubină = a da de rușine, a se face de rîs, de ocară. Ia împinge hoborocu cela încoace, măi țică... încet, să nu dai de șugubină. VLAHUȚĂ, CL. 110. M-am fost dus să macin, dar mai dădui de-o șugubină. CONTEMPORANUL, VI 41. 2. (Învechit) Păcat grav, nelegiuire, crimă. Cu capu-și plăti șugubina. BUDAI-DELEANU, Ț. 152.
șugubínă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. șugubínei; pl. șugubíne
șugubínă s. f., g.-d. art. șugubínei; pl. șugubíne
ȘUGUBÍNĂ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.
șugubină f. 1. od. V. deșugubină; 2. amendă pentru o crimă: pentru această vină a lor le au luat Pătrașcu Vodă trei șugubini BĂLC.; 3. azi, Munt., bocluc, pocinog: a dat de șugubină. ISP. [V. deșugubină: silaba inițială a căzut prin confuziunea cu prep. de].
șugubínă f., pl. ĭ și e (din deșugubină, supt infl. luĭ a șugui, ĭar silaba inițială a căzut pin confuziune cu de). Vechĭ. Amendă p. o crimă. Azĭ. Est. Fam. Poznă, boață încurcătură. A da pe cineva de șugubină, a-l băga în belea.
șugubi s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.
șugubínă, șugubine, (șugubdină), s.f. – (reg.) Necaz, nenorocire, groază: „Lasă pușca-n șugubdină, / Vin’ acas’ pe-o săptămână” (Bârlea, 1924, I: 100). „Mănânce-te șugubina, bida!” (Faiciuc, 1998: 96). În expr. a fi de șugubină = a fi de groază, de râs, de mirare (Bârlea, 1924). – Din sl. dušegubina (DEX, MDA).
șugubínă, -e, (șugubdină), s.f. – Necaz, nenorocire, groază: „Lasă pușca-n șugubdină, / Vin’ acas’ pe-o săptămână” (Bârlea 1924 I: 100). „Mănânce-te șugubina, bida!” (Faiciuc 1998: 96). În expr. a fi de șugubină = a fi de groază, de râs, de mirare (Bârlea 1924). – Din sl. dušegubina (DEX).

șugubină dex online | sinonim

șugubină definitie

Intrare: șugubină
șugubină substantiv feminin