Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru șugău

șugău s.n. (reg.) 1. șuvoi (de apă); râu. 2. porțiune în matca unui râu unde apa este repede și puțin adâncă. 3. cascadă.
șugắŭ m. (cp. cu ung. sió, pîrăŭ). Trans. P. P. Pîrăŭ. V. șivoĭ.
șugắu1, s.m. – v. șagău („tăietor de sare”).
șugắu2, s.n. – (reg.) Pârâu; apă curgătoare peste care poți trece cu piciorul; vâlcea, vale (ALRRM, 1973: 676): „Pe margine de șugău / Paște drag murguțu meu” (D. Pop, 1970: 141). ♦ (top.) Șugău, vale în hotarul Sighetului (Țiplea, 1906); pârâu ce izvorăște de sub vârful Piatra Neagră (1.057 m), are o lungime de 10 km și un bazin de 55 km (Ujvari, 1972: 231) și se varsă în Iza, la nord de loc. Vadu Izei; Șugău, localitate rurală, limitrofă orașului Sighet, în prezent cartier al acestui oraș. „Să te bată-atâta rău / Câtă frundză pă Șugău” (Țiplea, 1906: 482). (Trans., Maram.). – Din magh. sugó (Țiplea, MDA).
șugắu1, -ăi, s.m. – Termen peiorativ pentru maghiarii din Maramureșul istoric: „Deoarece tăietorii de sare din Ocna Șugatag și Coștiui sunt unguri colonizați, pentru maramureșeni, mai mult ironic, toți ungurii sunt șugăi” (A. Radu 1941: 114). – Din magh. sovagó > rom. șagău, șogău „lucrător în mina de sare”.
șugắu2, s.n. – Pârâu; apă curgătoare peste care poți trece cu piciorul; vâlcea, vale (ALR 1973: 676): „Pe margine de șugău / Paște drag murguțu meu” (D. Pop 1970: 141). Șugău, vale în hotarul Sighetului (Țiplea 1906). Șugău, localitate rurală, limitrofă orașului Sighet, în prezent cartier al acestui oraș. „Să te bată-atâta rău / Câtă frundză pă Șugău” (Țiplea 1906: 482). – Din magh. sugó (Țiplea).

șugău dex online | sinonim

șugău definitie

Intrare: șugău
șugău