ȘUGĂRÉL, șugărei, s. m. (Reg.) Numele mai multor plante erbacee din familia labiatelor, folosite în medicină (Teucrium). – Șugar + suf. -el.

ȘUGĂRÉL, șugărei, s. m. (Reg.) Numele mai multor plante erbacee din familia labiatelor, folosite în medicină (Teucrium). – Șugar + suf. -el.

ȘUGĂRÉL, șugărei, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor cu tulpina ramificată, culcată la pămînt, cu flori albe-gălbui îngrămădite la vîrful tulpinii și al ramurilor; crește prin locuri pietroase, în munții calcaroși (Teucrium montanum).

șugărél (reg.) s. m., pl. șugăréi, art. șugăréii

șugărél s. m., pl. șugăréi, art. șugăréii

ȘUGĂRÉL s. v. dumbeț.

șugărél, -eá, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) subțire, suplu, zvelt. 2. (adj.) cu părul de culoare deschisă. 3. (s.m.) nume dat mai multor plante erbacee din familia labiatelor folosite în medicină (dumbeț).

șugărel m. plantă cu florile albe-gălbui, crește prin locurile pietroase (Teucrium montanum). [Diminutiv din șugar, după forma-i ramificată].

șugărél m., pl. eĭ (cp. cu șugar și cu ung. sugár, rază, pin aluziune la ramurĭ). Trans. (?). O plantă labiată subfrutescentă care crește pintre stîncĭ culcată pe pămînt și ramificată (teucrium montanum).

șugărel s. v. DUMBEȚ.