ȘUÉTĂ, șuete, s. f. Conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni. [Pr.: șu-e-] – Cf. fr. chouette.

ȘUÉTĂ, șuete, s. f. Conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni. [Pr.: șu-e-] – Et. nec. Cf. fr. chouette.

ȘUÉTĂ, șuete, s. f. Conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni (alcătuită mai ales din bîrfeli, povestiri de noutăți și anecdote etc.). Ne-a tras Jan o șuetă de nu mai puteam scăpa. C. PETRESCU, C. V. 63.

șuétă (șu-e-) s. f., g.-d. art. șuétei; pl. șuéte

șuétă s. f. (sil. șu-e-), pl. șuéte

ȘUÉTĂ s. v. bancă, conversație, convorbire, dialog, discuție.

ȘUÉTĂ s. f. conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni. (< fr. chouette)

șuétă (-te), s. f. – Problemă, temă de conversație într-un cerc, într-un grup. Fr. chouette.

ȘUÉTĂ ~e f. Conversație ușoară, distractivă, între prieteni. [Sil. șu-e-] /Orig. nec.

șuetă s. v. BANCĂ. CONVERSAȚIE. CONVORBIRE. DIALOG. DISCUȚIE.