Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru șuetă

ȘUÉTĂ, șuete, s. f. Conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni. [Pr.: șu-e-] – Cf. fr. chouette.
ȘUÉTĂ, șuete, s. f. Conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni. [Pr.: șu-e-] – Et. nec. Cf. fr. chouette.
ȘUÉTĂ, șuete, s. f. Conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni (alcătuită mai ales din bîrfeli, povestiri de noutăți și anecdote etc.). Ne-a tras Jan o șuetă de nu mai puteam scăpa. C. PETRESCU, C. V. 63.
șuétă (șu-e-) s. f., g.-d. art. șuétei; pl. șuéte
șuétă s. f. (sil. șu-e-), pl. șuéte
ȘUÉTĂ s. v. bancă, conversație, convorbire, dialog, discuție.
ȘUÉTĂ s. f. conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni. (< fr. chouette)
șuétă (-te), s. f. – Problemă, temă de conversație într-un cerc, într-un grup. Fr. chouette.
ȘUÉTĂ ~e f. Conversație ușoară, distractivă, între prieteni. [Sil. șu-e-] /Orig. nec.
șue s. v. BANCĂ. CONVERSAȚIE. CONVORBIRE. DIALOG. DISCUȚIE.

șuetă dex online | sinonim

șuetă definitie

Intrare: șuetă
șuetă substantiv feminin
  • silabisire: șu-e-tă