Dicționare ale limbii române

2 intrări

6 definiții pentru șucărire

ȘUCĂRÍ, șucăresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Arg.) A (se) supăra (3). – Din șucar.
ȘUCĂRÍ, șucăresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Arg.) A (se) supăra (3). – Din șucar.
șucărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șucărésc, imperf. 3 sg. șucăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. șucăreáscă
ȘUCĂRÍ vb. v. aranja, dichisi, făli, ferchezui, fuduli, fura, găti, grozăvi, infatua, împăuna, împodobi, înfumura, îngâmfa, lăuda, lua, mândri, semeți, spilcui, supăra, sustrage.
șucări vb. v. ARANJA. DICHISI. FĂLI. FERCHEZUI. FUDULI. FURA. GĂTI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎMPODOBI. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. LUA. MÎNDRI. SEMEȚI. SPILCUI. SUPĂRA. SUSTRAGE.
șucări, șucăresc I. v. r. a se supăra II. v. t. a supăra, a mânia, a scoate din sărite (pe cineva)

șucărire dex online | sinonim

șucărire definitie

Intrare: șucări
șucări conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
Intrare: șucărire
șucărire infinitiv lung