ȘUBULÍȚĂ, șubulițe, s. f. Diminutiv al lui șubă; șubiță. – Șubă + suf. -uliță.

ȘUBULÍȚĂ, șubulițe, s. f. Diminutiv al lui șubă; șubiță. – Șubă + suf. -uliță.

ȘUBULÍȚĂ, șubulițe, s. f.Diminutiv al lui șubă. Avea Marcu-o sluguliță... Îmbrăcată-ntr-o șubuliță. PĂSCULESCU, L. P. 267.

șubulíță s. f., g.-d. art. șubulíței; pl. șubulíțe

șubulíță s. f., g.-d. art. șubulíței; pl. șubulíțe

ȘUBULÍȚĂ s. (reg.) șubiță, șubuță. (~ îmblănită.)

ȘUBULIȚĂ s. (reg.) șubiță, șubuță. (~ îmblănită.)