ȘUBREZÍ, șubrezesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Despre ființe) A face să devină sau a deveni șubred, a face să-și piardă sau a-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea; a slăbi. ♦ (Despre construcții sau obiecte) A face să-și piardă sau a-și pierde soliditatea, trăinicia; a face sau a fi gata să se prăbușescă. – Din șubred.

ȘUBREZÍRE, șubreziri, s. f. Faptul de a (se) șubrezi. – V. șubrezi.

ȘUBREZÍ, șubrezesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Despre ființe) A face să devină sau a deveni șubred, a face să-și piardă sau a-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea; a slăbi. ♦ (Despre construcții sau obiecte) A face să-și piardă sau a-și pierde soliditatea, trăinicia; a face sau a fi gata să se prăbușească. – Din șubred.

ȘUBREZÍRE, șubreziri, s. f. Faptul de a (se) șubrezi. – V. șubrezi.

ȘUBREZÍ, șubrezesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre ființe) A-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea, a deveni șubred; a slăbi. 2. (Despre construcții sau obiecte) A-și pierde soliditatea, trăinicia; a fi gata să cadă, să se prăbușească. ◊ Tranz. Fig. Cele șase mari războaie purtate de Rusia împotriva turcilor în secolele XVIII-XIX au șubrezit treptat stăpînirea otomană de la nordul Dunării. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 86. Sentimentele umanitare ale poetului, ura față de exploatatori, dragostea pentru patrie șubrezesc pînă la totală surpare concepția acelora care țineau să prezinte pe Eminescu drept un pesimist fără leac. BENIUC, P. 29.

ȘUBREZÍRE, șubreziri, s. f. Faptul de a se șubrezi.

șubrezí (a ~) (șu-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șubrezésc, imperf. 3 sg. șubrezeá; conj. prez. 3 să șubrezeáscă

șubrezíre (șu-bre-) s. f., g.-d. art. șubrezírii; pl. șubrezíri

șubrezí vb., (sil. -bre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șubrezésc, imperf. 3 sg. șubreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. șubrezeáscă

șubrezíre s. f. (sil. -bre-), g.-d. art. șubrezírii; pl. șubrezíri

ȘUBREZÍ vb. v. debilita.

ȘUBREZÍRE s. 1. slăbire. (~ construcției.) 2. debilitare. (~ unui copil.)

A ȘUBREZÍ ~ésc tranz. rar A face să se șubrezească. /Din șubred

A SE ȘUBREZÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre construcții) A deveni șubred. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde sănătatea și vigoarea; a se hodorogi. /Din șubred

șubrezésc v. tr. Fac șubred: boala îl șubrezise.

ȘUBREZI vb. a (se) debilita, a (se) slăbănogi, a slăbi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)

ȘUBREZIRE s. 1. slăbire. (~ construcției.) 2. debilitare. (~ unui copil.)