ȘÚBLER, șublere, s. n. (Tehn.) Instrument de măsurat lungimi sau grosimi mici, alcătuit dintr-o riglă gradată cu două brațe, între care se prinde piesa care trebuie măsurată. – Din germ. Schublehre.

ȘÚBLER, șublere, s. n. (Tehn.) Instrument de măsurat lungimi sau grosimi mici, alcătuit dintr-o riglă gradată cu două brațe, între care se prinde piesa care trebuie măsurată. – Din germ. Schublehre.

ȘÚBLER, șublere, s. n. Instrument de măsurat lungimi mici, compus dintr-o riglă gradată, cu două brațe între care se prinde piesa de măsurat. Atenția e încordată, creionul e ținut strîns ca un compas sau un șubler, gata de măsurătoare de precizie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 9/2.

șúbler (șu-bler) s. n., pl. șúblere

șúbler s. n. (sil. -bler), pl. șúblere

ȘÚBLER s. (TEHN.) picior cu culisă.

ȘÚBLER s.n. Instrument de măsură pentru lungimi sau grosimi mici, compus dintr-o riglă gradată pe care alunecă un cursor și care are la un capăt un braț fix, perpendicular pe ea. [< germ. Schublehre].

ȘÚBLER s. n. instrument pentru măsurarea dimensiunilor liniare mici, riglă gradată pe care alunecă un cursor și care are la un capăt un braț fix, perpendicular pe ea. (< germ. Schublehre)

ȘÚBLER ~e n. Instrument de măsurat lungimi mici, format dintr-o riglă și două brațe între care se fixează piesa de măsurat. /<germ. Schublehre

șúbler, șublere, s.n. – Zăvor, închizător la sobă (cu ajutorul căruia se reglează căldura). – Din germ. Schublehre (DEX, MDA); germ. Schober, Schieber (Țurcanu, 2008: 89).

șúbler, -e, s.n. – Zăvor, închizător (de regulă la sobă, cu ajutorul căruia se reglează căldura). – Din germ. Schober, Schieber (Țurcanu 2008: 89).