ȘÚBER, șubere, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv cu care se reglează închiderea sau deschiderea unui orificiu de trecere pentru lichide sau gaze. 2. (Min.) Dispozitiv în formă de pâlnie, prevăzut cu un organ de reglare, montat la capătul inferior al unui rostogol, prin care alunecă materialul care se încarcă în vagonete. – Din germ. Schieber.

ȘÚBER, șubere, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv cu care se reglează închiderea sau deschiderea unui orificiu de trecere pentru lichide sau gaze. 2. (Min.) Dispozitiv în formă de pâlnie, prevăzut cu un organ de reglare, montat la capătul inferior al unui rostogol, prin care alunecă materialul care se încarcă în vagonete. – Din germ. Schieber.

șúber s. n., pl. șúbere

șúber s. n., pl. șúbere

ȘÚBER s. (TEHN.) registru, sertar, ventil. (~ la o conductă.)

ȘÚBER s. v. cămin, coș, horn.

ȘÚBER s.n. 1. (Mine) Dispozitiv în formă de pâlnie pentru încărcarea vagonetelor. 2. (Tehn.) Obturator pentru reglarea tirajului la căldările de abur și la cuptoare. [< germ. Schieber].

ȘÚBER s. n. piesă mobilă în formă de placă, cu mișcare de translație ghidată, la închiderea parțială sau completă a unui orificiu ori canal prin care se scurge un fluid, un material granulat etc. (< germ. Schieber)

ȘÚBER ~e n. Piesă mobilă în forma de placă ghidată, care servește la închiderea unui canal de gaz. /<germ. Scheiber

ȘUBER s. (TEHN.) registru, sertar, ventil. (~ la o conductă.)

șuber s. v. CĂMIN. COȘ. HORN.