Dicționare ale limbii române

2 intrări

5 definiții pentru șuț

CIUT, -Ă, ciuți, -te, adj. (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute. [Var.: (reg.) șuț, -ă adj.] – Cf. alb. shut.
CIUT, -Ă, ciuți, -te, adj. (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute. [Var.: (reg.) șuț, -ă adj.] – Cf. alb. shut.
ȘUȚ s. v. hoț, menghină, pungaș.
ȘUȚ. 1. Șuțu b., mold., 1642 (Sd XI 91), fără raport cu fanariotul Suțu care greșit se scrie adeseori cu ș. 2. Șuța, N. (IȘ 271); cf. subst. ard. șuț < germ. Schutz „pază”.
șuț, șuți s. m. hoț (mai ales de buzunare)

șuț dex online | sinonim

șuț definitie

Intrare: șuț
șuț
Intrare: Șuț
Șuț