Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru șușter

ȘÚSTĂR, șustări, s. m. (Reg.) cizmar. [Var.: șúștăr, șúșter s. m.] – Din germ. Schuster.
ȘÚȘTĂR s. m. v. șustăr.
ȘÚȘTER s. m. v. șustăr.
ȘÚȘTĂR, șuștări, s. m. (Reg.) Cizmar. [Var.: șúșter s. m.] – Din germ. Schuster.
ȘÚȘTER s. m. v. șuștăr.
șústăr / șúștăr (reg.) s. m., pl. șústări / șúștări
șúștăr v. șústăr
șúștăr/șústăr s. m., pl. șúștări/șústări
ȘÚȘTĂR s. v. cizmar, pantofar.
șúștăr (-ri), s. m. – (Trans. de N) Cizmar. Germ. Schuster.
șúștăr, șúștări, s.m. (reg.) 1. cizmar. 2. (în forma: șustăr) meșter-strică. 3. gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră; repede.
șuștăr s. v. CIZMAR. PANTOFAR.
șúștăr, șușteri, (șușter), s.m. – (reg.) Cizmar, pantofar. ♦ (onom.) Șușteru, poreclă în Rohia (Birdas, 1994: 83); Șușter, poreclă în Poienile de sub Munte. – Din germ. Schuster „cizmar” (DER, DEX, MDA).
șúștăr, șușteri, (șușter), s.m. – Cizmar, pantofar. Șușteru, poreclă în Rohia (Birdas 1994: 83). – Din germ. Schuster „cizmar”.
șustăr, șustări s. m. (intl., înv.) 1. patron, șef. 2. om priceput în afaceri / la aranjamente / la combinații.

șușter dex online | sinonim

șușter definitie

Intrare: șustăr
șuștăr admite vocativul substantiv masculin
șușter substantiv masculin admite vocativul
șustăr substantiv masculin admite vocativul