Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru șu

ȘU interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită murmurul vorbelor șoptite sau foșnetul frunzelor. – Onomatopee.
ȘU interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită murmurul vorbelor șoptite sau foșnetul frunzelor. – Onomatopee.
ȘU interj. (Adesea repetat) Onomatopee care redă murmurul vorbelor șoptite sau foșnetul frunzelor. Șu-șu-șu, șu-șu-șu, am început a spune la năzbîtii, ca băieții. SADOVEANU, la TDRG.
șu/șu-șu-șú interj.
șu-șu-șu v. șu
șu interj.
ȘU s.n. Termen chinezesc pentru a denumi pictura verticală pe sul, corespunzând picturii de șevalet din Europa. V. kakemono. [< chin., rus. șu].
ȘU s. n. pictură chinezească verticală pe sul, corespunzând picturii de șevalet din Europa. (< chin. șu)
ȘU interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda murmurul vorbirii în șoaptă sau zgomotul produs de frunzele care foșnesc). /Onomat.

șu dex online | sinonim

șu definitie

Intrare: șu (interj.)
șu 1 interj.
șu-șu-șu interjecție
Intrare: șu (subst.)
șu 2 s.n. (numai) singular substantiv neutru