Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
ȘTUPUÍ, stupuiesc, vb. IV. Tranz. A ornamenta cu zimți partea superioară a ramei încălțămintei. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘTUPUÍ, ștupuiesc, vb. IV. Tranz. A ornamenta cu zimți partea superioară a ramei încălțămintei. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ștupuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. ștúpuie, imperf. 3 sg. ștupuiá
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ștupuit dex online | sinonim
ștupuit definitie
Intrare: ștupui
ștupui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: ștupuit
ștupuit participiu
