Dicționare ale limbii române

2 intrări

3 definiții pentru ștupuire

ȘTUPUÍ, stupuiesc, vb. IV. Tranz. A ornamenta cu zimți partea superioară a ramei încălțămintei. – Et. nec.
ȘTUPUÍ, ștupuiesc, vb. IV. Tranz. A ornamenta cu zimți partea superioară a ramei încălțămintei. – Et. nec.
ștupuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. ștúpuie, imperf. 3 sg. ștupuiá

ștupuire dex online | sinonim

ștupuire definitie

Intrare: ștupui
ștupui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: ștupuire
ștupuire infinitiv lung