Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ╚Ötudent─â

STUD├ëNT, -─é, studen╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care urmeaz─â cursurile unei universit─â╚Ťi sau ale unui institut de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior. ÔÇô Din it. studente, germ. Student, lat. studens, -ntis.
STUD├ëNT, -─é, studen╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care urmeaz─â cursurile unei universit─â╚Ťi sau ale unui institut de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior. ÔÇô Din it. studente, germ. Student, lat. studens, -ntis.
STUD├ëNT, -─é, studen╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care urmeaz─â cursurile unei universit─â╚Ťi sau ale unui institut de ├«nv─â╚Ť─âm├«nt superior. ├Än discu╚Ťiile lor, studenta ╚Ťinea piept cu ├«nc─âp─â╚Ť├«nare ╚Öi eroism. C. PETRESCU, ├Ä. I 21. ╚śi-a reluat camera ├«n care a stat c├«nd era student, la m─âtu╚Ö─â-sa M─âriuca. REBREANU, R. I 249. Eu am trecut ├«n clasa a patra, iar─â Budulea Taichii s-a f─âcut student. SLAVICI, O. I 87. ÔÇô Variant─â: (Transilv.) ╚Ötud├ęnt, -─â s. m. ╚Öi f.
╚śTUD├ëNT, -─é s. m. ╚Öi f. v. student.
stud├ęnt─â s. f., g.-d. art. stud├ęntei; pl. stud├ęnte
stud├ęnt─â s. f., pl. stud├ęnte
STUD├ëNT, -─é s.m. ╚Öi f. Cel care urmeaz─â cursurile unei facult─â╚Ťi sau ale unui institut de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior. [< germ. Student, cf. it. studente].
STUD├ëNT, -─é s. m. f. cel care urmeaz─â cursurile unei institu╚Ťii de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior. (< germ. Student, it. studente, lat. studens)
STUD├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) m. ╚Öi f. Persoan─â care ├«╚Öi face studiile ├«ntr-o institu╚Ťie de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior. /<it. studente, germ. Student, lat. studens, ~ntis
*stud├ęnt, -─â s. (lat. studens, fr. ├ętudiant). Elev de universitate. V. diac.

ștudentă dex online | sinonim

ștudentă definitie

Intrare: student─â
ștudentă substantiv feminin admite vocativul
student─â substantiv feminin admite vocativul