STUDÉNT, -Ă, studenți, -te, s. m. și f. Persoană care urmează cursurile unei universități sau ale unui institut de învățământ superior. – Din it. studente, germ. Student, lat. studens, -ntis.

STUDÉNT, -Ă, studenți, -te, s. m. și f. Persoană care urmează cursurile unei universități sau ale unui institut de învățământ superior. – Din it. studente, germ. Student, lat. studens, -ntis.

STUDÉNT, -Ă, studenți, -te, s. m. și f. Persoană care urmează cursurile unei universități sau ale unui institut de învățămînt superior. În discuțiile lor, studenta ținea piept cu încăpățînare și eroism. C. PETRESCU, Î. I 21. Și-a reluat camera în care a stat cînd era student, la mătușă-sa Măriuca. REBREANU, R. I 249. Eu am trecut în clasa a patra, iară Budulea Taichii s-a făcut student. SLAVICI, O. I 87. – Variantă: (Transilv.) ștudént, -ă s. m. și f.

ȘTUDÉNT, -Ă s. m. și f. v. student.

studéntă s. f., g.-d. art. studéntei; pl. studénte

studéntă s. f., pl. studénte

STUDÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care urmează cursurile unei facultăți sau ale unui institut de învățământ superior. [< germ. Student, cf. it. studente].

STUDÉNT, -Ă s. m. f. cel care urmează cursurile unei instituții de învățământ superior. (< germ. Student, it. studente, lat. studens)

STUDÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care își face studiile într-o instituție de învățământ superior. /<it. studente, germ. Student, lat. studens, ~ntis

*studént, -ă s. (lat. studens, fr. étudiant). Elev de universitate. V. diac.