Dicționare ale limbii române

2 intrări

8 definiții pentru ștuțuire

ȘTUȚUÍ, ștuțuiesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. – Din germ. stutzen.
ȘTUȚUÍRE, ștuțuiri, s. f. Acțiunea de a ștuțui și rezultatul ei. – V. ștuțui.
ȘTUȚUÍ, ștuțuiesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. – Din germ. stutzen.
ȘTUȚUÍRE, ștuțuiri, s. f. Acțiunea de a ștuțui și rezultatul ei. – V. ștuțui.
ștuțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștuțuiésc, imperf. 3 sg. ștuțuiá; conj. prez. 3 să ștuțuiáscă
ștuțuíre s. f., g.-d. art. ștuțuírii; pl. ștuțuíri
ștuțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștuțuiésc, imperf. 3 sg. ștuțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștuțuiáscă
ștuțuíre s. f., g.-d. art. ștuțuírii; pl. ștuțuíri

ștuțuire dex online | sinonim

ștuțuire definitie

Intrare: ștuțui
ștuțui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: ștuțuire
ștuțuire substantiv feminin