ȘTUȚUÍ, ștuțuiesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. – Din germ. stutzen.

ȘTUȚUÍRE, ștuțuiri, s. f. Acțiunea de a ștuțui și rezultatul ei. – V. ștuțui.

ȘTUȚUÍ, ștuțuiesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. – Din germ. stutzen.

ȘTUȚUÍRE, ștuțuiri, s. f. Acțiunea de a ștuțui și rezultatul ei. – V. ștuțui.

ștuțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștuțuiésc, imperf. 3 sg. ștuțuiá; conj. prez. 3 să ștuțuiáscă

ștuțuíre s. f., g.-d. art. ștuțuírii; pl. ștuțuíri

ștuțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștuțuiésc, imperf. 3 sg. ștuțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștuțuiáscă

ștuțuíre s. f., g.-d. art. ștuțuírii; pl. ștuțuíri