Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru ștrudel

ȘTRÚDEL, ștrudele, s. n. Plăcintă făcută din foi subțiri umplute cu mere, brânză, nuci etc. și rulate în formă de sul. – Din germ. Strudel.
ȘTRÚDEL, ștrudele, s. n. Plăcintă făcută din foi subțiri umplute cu mere, brânză, nuci etc. și rulate în formă de sul. – Din germ. Strudel.
ȘTRÚDEL, ștrudele, s. n. Plăcintă făcută din foi subțiri, umplute cu mere, cu nuci sau cu brînză și rulate în formă de sul. Pentru dînsul clienții... însemnau cafea turcească sau șvarț... baclava sau ștrudel de mere, după consumațiile de predilecție, cumpărături sau comenzi. C. PETRESCU, O. P. I 152.
ștrúdel s. n., pl. ștrúdele
ștrúdel s. n., pl. ștrúdele
STRÚDEL s.n. Plăcintă făcută din foi foarte subțiri, umplute cu mere, cu nuci, cu brânză etc. și rulate în formă de sul. [Pl. -le, -luri. / < germ. Strudel].
ȘTRÚDEL s. n. plăcintă din foi foarte subțiri umplute cu mere, nuci, brânză etc. și rulate în formă de sul. (< germ. Strudel)
ștrúdel (-le), s. n. – Prăjitură cu mere. – Var. strudel. Germ. Strudel.
ȘTRÚDEL ~e n. Plăcintă preparată dintr-o foaie de aluat, răsucită în formă de sul, cu o umplutură dulce (mere, nuci etc.). /<germ. Strudel
*ștrúdel n., pl. e (germ. strudel). Barb. Învîrtită (plăcintă).

ștrudel dex online | sinonim

ștrudel definitie

Intrare: ștrudel
ștrudel 1 pl. -e substantiv neutru
ștrudel 2 pl. -uri substantiv neutru