Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru ștric

ștric s. n., pl. ștrícuri
ȘTRIC s. v. frânghie, funicular, funie, grad, șleau, ștreang, trăgătoare.
ștric (-curi), s. n. – (Banat) Funie. Germ. Strick.
ștric1, ștrici, s.m. și ștrícuri, s.n. (reg.) 1. (s..m.) linie la termometru. 2. (s.n.) grad alcoolic.
ștric2, ștrícuri, s.n. (reg.) 1. frânghie, funie. 2. ștreang (pentru spânzurat), juvăț. 3. fiecare funie care leagă pieptarul hamului la orcic.
ștric3, ștrícuri, s.n. (reg.) 1. dantelă. 2. pulover.
ștric4, ștricuri, s.n. (reg.) funicular.
ștric s. v. FRÎNGHIE. FUNICULAR. FUNIE. GRAD. ȘLEAU. ȘTREANG. TRĂGĂTOARE.
ștric1, ștricuri, s.n. – (reg.) Unitate de măsură pentru concentrația de alcool; grad alcoolic: „Horincă de 60 de ștricuri” (Lenghel, 1979). (Trans., Maram.). – Din germ. Strich „linie” (MDA).
ștric2, s.n. – (reg.; înv.) Funicular. (Maram.). – Din ștric „frânghie” (< germ. Strick).
ștric1, -uri, s.n. – Unitate de măsură pentru concentrația de alcool; grad alcoolic: „Horincă de 60 de ștricuri” (Lenghel 1979). – Din germ. Strich.
ștric2, s. – Funicular (atestat doar în Maram.). – Din ștric „frânghie” (< germ Strick).

ștric dex online | sinonim

ștric definitie

Intrare: ștric (s.m.)
ștric s.m.
Intrare: ștric (s.n.)
ștric s.n. substantiv neutru